Urmărind natura : Cerbi şi căprioare

A.Dragos    Fotoreportaj, Urmărind natura    

Cerbul

Cerbul este un animal mamifer care provine din categoria rumegătoarelor (paricopitate), familie ce curpinde circa 45 de specii răspândite pe o suprafaţă largă, cei mai importanţi reprezentanţi fiind renul, elanul şi căprioara. Cerbul prezintă celebrele coarne ramificate care pot atinge dimensiuni foarte mari, semnificând chiar şi numeroasele bătăi purtate cu alte animale, dar şi rangul în grupul în care trăieşte.

Cerbul, mamifer ierbivor, poate ajunge deseori la dimensiuni foarte mari, greutatea sa ajungând până la 320 kilograme, având o înălţime de peste 1,8 metrii (împreună cu ale lor coarne ramificate). În fiecare an, la începutul primăverii masculii îşi pierd coarnele, fenomenul întinzând-se în funcţie de vârsta fiecărui cerb chiar şi până la începutul verii. Acesta poate trăi în până la 20 de ani în libertate, şi 12-14 în captivitate, variaţia aceasta de vârstă depinzând în totalitate de condiţiile de trai şi habitatul în care se află.

Cerbii au mirosul foarte dezvoltat, auzul bun, reuşind a se adapta în majoritatea mediilor în care trăiesc, fiind unele dintre cele mai populare mamifere ierbivore din întreaga lume. Acesta se regăseşte des în zonele de câmpie, în păduri (în special în diferite luminişuri) dar şi în munţi unde reuşesc a ajunge la înălţimi destul de mari. Hrana acestora se comune din lujeri, muguri, scoarţa copacilor, frunze verzi, ierburi uscate, dar şi plante cultivate de om, ajungând deseori a coborî până în curţile localnicilor din lipsa hranei.

Căprioara

Căprioara este cea mai mică specie de capre sălbatice din Europa fiind răspândită pe o zonă destul de extinsă adaptându-se la orice mediu, preferând însă zonele cu multă vegetaţie sau cele împădurite ( în România se poate întâlni în zonele subcarpatice, numărul lor fiind unul foarte mare ). Căprioarele nu sunt foarte pretenţioase în privinţa hranei, preferând vegetalele bogate în apă datorită expunerii îndelungate la radiaţiile solare pe parcursul zilei.

Aceste mamifere sunt renumite pentru coloritul blănii lor, însă şi pentru calităţile acesteia. În funcţie de anotimp, blana se schimbă asigurând căprioarei o protecţie mult mai mare; iarna blana este mai groasă şi mai deasă păstrând temperatura interioară mult mai ridicată, pe când avra este mult mai subţire si rară, permiţând temperaturii calde să se elibereze din corp.

Capul căprioarei este unul mic, fiind de aceeaşi culoare precum restul corpului, prezentând adesea pete de culoare albă, remarcându-se uşor în majoritatea locurilor. Căprioarele pot ajunge la o lungime a corpului de peste 150 centimetrii, greutatea variind între 18 şi 29 de kilograme, în funcţie de zona în care trăieşte.

Perioada de împerechere a căprioarelor este în toiul verii, perioada de gestaţie durând 300 de zile, născând maxim doi pui. Aceştia cresc rapid şi sunt înţărcaţi la 2-3 luni, rămânând cu mama lor până la naşterea următoarei generaţii, circa un an. Speranţa medie de viaţă este între 8 şi 16 ani, variaţia datorându-se habitatului în care se află mamiferele.

Te-ar mai putea interesa şi:

• Urmărind natura : Lupul
• Viaţa din spatele cortinei
• Atingerea unui ideal
• Duster, noul model al mărcii Dacia
• 25 martie – Ziua poliţiei române

Dacă ţi-a plăcut acest articol trimite-l mai departe!