Speranţă la viaţă…

A.Dragos    Artistice, Fotoreportaj, Orfane    

Ştiinţa poate creea lucruri, poate vindeca oameni şi poate da naştere chiar şi unor roboţi, însă nu şi vieţii. Astfel, viaţa rămâne cel mai preţios lucru existent, neputând fi duplicat de nimeni, fiind absolut indispensabil. A trăi înseamnă a te bucura de viaţă şi a ţine cont că tot ceea ce se întâmplă este dictat de un destin care nu întotdeauna e binevoitor. De aceea, de multe ori, speranţa la viaţă scade…apar multe vicii, multe boli, ce distrug suflete întregi, dar şi caractere puternice care acum sunt devastate.

A spera pentru viaţă, nu neaparat una mai bună, ci doar minunatele clipe în care poţi respira aerul proaspăt şi îi poţi privi pe cei dragi, este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unei persoane, unui suflet, aflat la ananghie. Astfel, de multe ori, e nevoie de ajutorul altor persoane, e nevoie de speranţa de a trăi care se manifestă prin interesul tuturor, interes ce e reprezentat de viaţa însăşi.

Ajutând sufletele ce speră la viaţă, multe persoane sunt dispuse să-şi doneze pensia sau micul lor venit pentru acestea, vindecând încet, încet, atât sufletele, cât şi trupurile. Astfel, în blogosfera românească se desfăşoară mai multe campanii de ajutorare a persoanelor suferinde, precum cea organizată de Arhi, Mircea Badea, Chinezu (“din inimă pentru copii”, Piticu şi mulţi alţii, care prin adăugarea diferitelor bannere şi implicare personală reuşesc a oferi o speranţă celor pe care îi ajută.

Cum cred alte persoane că ar putea fi implicată întreaga societate într-un proiect mai amplu de ajutorare ?

Cristian China-Birta :

Nu cred ca suntem inca pregatiti. Solidaritatea la noi e mai mult motiv de fandoseala, nu e ceva organic, de la sine inteles si nevazut.

Simona Valentina :

Toata societatea??? never…vor fi implicati doar cei care empatizeaza sau se identifica, intr-un fel anume, cu proiectul respectiv.

Marina Matei :

Sa implici TOATA societatea intr-un proiect, de orice tip ar fi el, e f greu. Ideea de baza e ca mesajul proiectului sa ajunga la toata lumea, asta insemnand o mediatizare ff mare. Ahh… si sa fie transparenta. De exemplu, sa se faca cunoscute rezultatele proiectului in diferite faze. Cei care nu s-au implicat initial in proiect, vazand ca intr-adevar se face ceva si ca exista rezultate, se vor implica ulterior.

iYli :

Doar o minune sau un mare dezastru pot determina implicarea intregii societati intr-un proiect, de orice tip ar fi el. Asadar,sansele sunt 0. Nu are sens sa ne mintim in vise .

Dima Alex :

In zilele de azi, este cam greu sa faci orice lucru care sa implice un numar mai mare de oameni, mai ales pentru un caz umanitar. Uneori, egocentrismul nostru ne face sa uitam ca alaturi de noi sunt oameni care au nevoie de ajutor, oameni care mai au o ultima speranta si isi pun nadejdea in noi. Sunt slabe sansele ca la realizarea unui proiect la scara larga, pentru un caz umanitar, sa se implice prea multa lume. Doar un dezastru cred ca ar reusi sa ne adune, sa ne unim fortele si sa facem ceva bun, ceva frumos. Tind sa cred ca mai este o speranta, si ca cei care au nevoie de ajutor se pot baza pe noi.

Daramus Ovidiu ( BSS ) :

Societatea nu poate fi implicată niciodată, în întregime într-un proiect de ajutorare, sau într-un caz umanitar. Sporadic, vor exista (și-au existat mereu) oameni cu “inimă mare”, dar încă nu s-a făcut o campanie care să atragă masele. Ceea ce putem face noi, ca pretinși sau reali agenți ai binelui, e să fim un exemplu. Ah, și să transmitem prin atitudine că a risipi mijloacele materiale și financiare pe care le avem e mult mai rău decât a le reține de la cei pentru care ar fi o binecuvântare.

Te-ar mai putea interesa şi:

• Speranţă la eternitate
• Viaţa la înălţime…
• Apogeul unei noi vieţi…
• Leapşă: 10 întrebări despre tine
• Un an de blogging, un an de A.Dragos Photo

Dacă ţi-a plăcut acest articol trimite-l mai departe!