A.Dragos Photography » Artistice

SMURD – Salvatorii din cer

A.Dragos — Sat, 10 Jul 2010 21:01:36 +0000

SMURD

Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare

SMURD-ul este un sistem de urgenţă ce funcţionează în întreaga Europă de foarte mulţi ani, fiind unul dintre cele mai bune servicii în acest domeniu, asigurând în acelaşi timp acoperire pentru majoritatea situaţiilor ce pot surveni oricând.

Serviciile pompierilor SMURD sunt aproape nelimitate aceştia intervenind în foarte multe situaţii precum cele de descarcerare, reanimare, urgenţă, incendii, catastrofe, fiind întotdeauna pregătiţi de noi şi noi intervenţii, nefiind niciodată luaţi prin surprindere.

De-a lungul timpului centrele şi serviciile SMURD s-au exitins în toată ţară având o arie de acoperire de peste 90% din teritoriul României. Acest lucru asigură o intervenţie rapidă în orice moment a pompierilor SMURD, şi servicii de înaltă clasă datorate echipajului bine pregătit şi aparaturii de ultimă generaţie.

În cadrul intervenţiilor pompierilor SMURD este regăsită şi transportarea unui copil nou-născut din cadrul spitalului municipal din Odorheiu-Secuiesc către centrul SMURD din Târgu Mureş. Copilul se afla în stare gravă şi era absolut necesară transportarea sa la un alt spital pentru a fi stabilizat şi vindecat.

Echipajul SMURD a intervenit foarte rapid pe cale aeriană sosind cu un elicopter capabil să transporte şi să asigure echipament medical pentru 8 persoane. Atenţia echipajului a fost sporită fiind luate în calcul chiar şi cele mai mici detalii ce puteau afecta starea pacientului.

După ce a targa cu noul-născut a fost urcată în elicopter acesta a decolat imediat către centrul SMURD din Târgu Mureş, acesta reprezentând salvarea din cer pentru acel mic copil ce abia a păşit pe pământ…

Te-ar mai putea interesa şi:

CFR, un drum fără de sfârşit..

A.Dragos — Sat, 22 May 2010 21:01:51 +0000

De foarte mult timp trenurile reprezintă calea cea mai simplă de acces a unor zone ale ţării fără a depune foarte mult efort. În tot acest timp însă asupra trenurilor din cadrul Căilor Ferate Române nu s-au prezentat niciun fel de îmbunătăţiri, totul rămânând o simplă epavă, care, acţionată electric, joacă rolul unui “adevărat tren”.

Din cauza condiţiilor mizere regăsite în majoritatea gărilor din România, în momentul în care păşeşti pe peron un sentiment ciudat te cuprinde, dictându-ţi să eviţi trenul şubred care încă mai funcţionează.

Rămâi totuşi pe marginea unui peron alături de sute de oameni, gândindu-te înfricoşat la ceea ce urmează. Trenul soseşte încet, agitiaţia se intensifică, sutele de oameni se îndreaptă către tren, însă tu rămâi, nehotărât, pe treptele mizere ale peronului.

Decizi însă să urci. Intrând în tren cauţi cu atenţie locul rezervat însă consaţi că acesta fie nu există fie este ocupat. Te resemnezi şi cauţi un alt loc, mai retras, deoarece în întreg trenul vei găsi o mulţime de cerşetori care aşteaptă momentul prielnic pentru a mai fura de la câte un pasager.

Încerci să eviţi orice gând cu privire la condiţiile mizere pe care le-ai găsit, însă acest lucru e absolut imposibil. Drumul continuă, însă la fiecare metru avansat dorinţa de a scăpa din acest loc se intensifică. Speri să ajungi cât mai rapid la destinaţie, însă nu e posibil datorită condiţiilor în care călătoreşti, un simplu drum, devenind unul fără de sfârşit…

Ce părere aveţi de serviciile CFR ?

Te-ar mai putea interesa şi:

Situaţia fotbalului românesc

A.Dragos — Mon, 08 Mar 2010 22:01:16 +0000

Fotbalul românesc, prin definiţie, reprezintă totalitatea jucătorilor de calitate, jucători care într-o anumită perioadă au reuşit să atingă performanţe destul de mari, creându-şi un renume în întreaga lume. Numele reprezentative ale fotbalului românesc precum Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Helmuth Duckadam, sunt încă cele mai importante, nereuşind a fi egalate de nimeni.

Aceste valori ale echipei naţionale vor rămâne în istorie pentru unicitatea lor, pentru calitatea sportului ce îl practicau, fără a-şi creea o imagine jignitoare, precum a unor sportivi din prezent. Situaţia aceasta a fost creeată datorită transformării fotbalului într-o afacere, lucru existent şi în trecut, însă într-o măsură mult mai mică. Din cauza investiţiilor făcute cu scopul de a câştiga o sumă foarte mare de bani, s-a evidenţiat diferenţa uriaşă între situaţia cluburilor sportive din liga a 3-a, şi a celor din liga 1.

Valorile jucătorilor clasaţi mai slab pot fi de cele mai multe ori mai mari decât a celor din ligile superioare, lucru dovedit de cele mai multe ori datorită evoluţiei puternice a unor debutanţi. În continuare vă prezint un interviu despre situaţia sportului românesc şi câteva fotografii reprezentative pentru condiţiile de desfăşurare a unui meci din cadrul ligii a 3-a.

● Comparând fotbalul românesc cu perioada dinainte de ’89, ce credeţi că a determinat involuţia ?
● Credeţi că acum fotbalul din România se rezumă doar la o avere uriaşă ?
● Fotbalul este cunoscut în lumea mondenă ca “sport de scandal”, de ce credeţi că a căpătat acest renume ?

Cristian China-Birta (blogger, antreprenor, fondator SportLocal.ro )

Sunt multe cauze care au dus la involutia fotbalului romanesc, asa cum zici tu. Desi involutie e mult spus, pentru ca nici pe vremea comunistilor nu era tot fotbalul nostru minunat, ba chiar dimpotriva. E mult de discutat pe subiectul acesta. Eu vreau doar sa amintesc de doua cauze teribil de dure. Una din ele este faptul ca s-a micsorat permanent baza de selectie, au disparut cluburile de copii, nu se mai face nici un efort de a aduce copii inspre fotbal, inspre sport, nu exista nici o stategie nationala in acest sens, singurii care mai fac ceva cat de cat sunt patronii de cluburi private.
A doua cauza este lipsa antrenorilor, care e cumplita. Multi copii aung la 18 ani si nu stiu cum se arunca autul cum trebuie. Pentru ca antrenorii lui s-au rezumat la a ii da o minge si a-l pune sa alerge, fara sa faca ce trebuie sa faca un antrenor adevarat.

Avere uriasa? Parerea mea este ca pe vremea comunistilor se invarteau mai multi bani in fotbal decat acum. Dar erau din banii poporului si nu se vedeau foarte tare. Avere nu se face din fotbal. Cei care au facut deja avere baga bani in fotbal din diverse princini, cea mai importanta fiind notorietatea. Ce avere uriasa sa fie fotbalul romanesc? Vedem pe cineva sa vina sa investeasca in minunatia de aici? Asa ca ramanem noi cu astia ai nostri de ii vedem mereu pe la telvizor si schimbam imediat programul…

Fotbalistii nu sunt ce mai intelectuali dintre sportivi. Fotbalistii nu stau pe ganduri daca trebuie sa aleaga intre a merge intr-un club sau la biblioteca. Fotbalistii sunt material categoric de can can. Problema e cand presa vede numai asta la ei si transforma o ratare, normal la un moment dat, in princini de a o explica prin cantitatea de cocktail bauta de fotbalist la nu stiu ce bar. Fotbalistii sunt greu de schimbat. Dar presa chiar nu stiu ce scuza are..

Vlad Dulea (blogger, antreprenor, fondator LigaSuporterilor.com)

Rezultatele s-au văzut și în anii 90, nu doar înainte de 89. Dacă stăm să ne gândim bine, 2006 a fost ultimul an în care Steaua şi Rapid au făcut o impresie foarte bună în Cupa UEFA. Se poate spune că a fost ultimul an în care a mai avut efect reculul anilor trecuţi, în care încă se mai făcea performanţă.Problema cred că a apărut după 2000 prin preluarea cluburilor de către patroni/investotori cel puţin dubioși. Eu sunt primul care susține că finantatorii/patronii pot face ce vor cu echipele lor. Este strict problema lor. Dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu ce fac ei, și nu înseamnă că nu îmi pare rău. Cred că cea mai importantă problemă este faptul că acești patroni aplica în fotbal managementul de butic (acela pe care îl găsim în foarte multe firme de pe piață și care se manifestă prin faptul că investitorii/finanțatorii/patronii firmelor respective manageriază totalitar afacerea). Finanțatorii trebuie să participe la decizii, dar nu trebuie să conducă/managerieze o afacere. Pentru conducerea cluburilor trebuie angajați oameni dispensabili, oameni fără vizibilitate publică, care să poată fi responsabilizați și eventual înlocuiți oricând. Nu antrenorii trebuie neapărat schimbați, pentru că aceștia reprezintă doar o parte din angrenaj, ci aceia care nu reușesc sș combine toate elementele necesare pentru a face un club să dea rezultate. Oricum, antrenorii și jucătorii nu trebuie schimbați de către investitori ci de către cei din structura de management care își asumă responsabilitatea pentru ei.

Tind să cred că, din nefericire, se rezumă doar la imaginea patronilor. Puțini oameni cunosc jucători de la toate echipele, în schimb toată lumea asimilează Steaua cu Becali, Dinamo cu Borcea, Rapid cu Copos, Poli cu Iancu etc…TransferMarkt evaluează primele 7 echipe din Romania între 22 și 30 de milioane de euro fiecare. (Sursa: http://transfermarkt.de/en/wettbewerb/RO1/divizia-a/uebersicht/startseite.html )Adunând valoarea loturilor echipelor Steaua, Timisoara, CFR Cluj, Rapid, Dinamo, Vaslui și Urziceni obținem 183.900.000 euro. Gândiți-vă că aceasta e valoarea totală a loturilor celor mai importante echipe din România, iar Manchester City a avut în vara lui 2009 bugetul de transferuri de 278.000.000 euro. Prin urmare nu cred că se poate vorbi de averi uriașe. Patronii cluburilor sunt interesați mai degrabă de expunerea de care beneficiază prin deținerea acestor cluburi decât de performanță. Și din păcate, imaginea în România actuală, nu se crează prin rezultate, prin performanță ci prin prezența în tabloide. Pentru că suntem, într-o majoritate covârșitoare, niște consumatori de tabloide.

Fotbalul nu a fost așa tot timpul. Nu cred să îmi aduc aminte de scandaluri cu domnișoare pe vremea lui Dan Petrescu, a lui Gică Popescu, Gică Hagi etc. Poate și pentru că presa de scandal nu era asa virulentă ca acum.
Fotbalul este cel mai popular sport in Romania și scandalurile cu fotbaliști preiau din popularitatea acestuia. Nu cred că interesează pe nimeni, de exemplu, în ce baruri și cu cine ies jucătorii de hochei de la Steaua sau Miercurea Ciuc.

Claudiu Ciobanu (blogger, antreprenor)

Inainte de ’89 cluburile de fotbalul, ca dealtfel la toate disciplinele sportive, erau departamentale si erau sustinute de institutia, ministerul pe care il reprezentau sau de autoritatile locale. Cu alte cuvinte erau sustinute de STAT. Otelul era sustinut de Combinatul Siderurgic de la Galati, Steaua de MAN ( si de Valentin Ceausescu ), Dinamo de MI ( fostii militieni plateau chiar si cotizatie catre Dinamo ) samd. Ori in prezent fiecare se descurca cum poate. Unele cluburi au fost cumparate, altele sunt inca sustinute de autoritatile locale, dar vai de ele cum se descurca pentru ca banii sunt putini, altele sunt in pragul desfiintarii si – cel mai rau - multe din tre ele apar acum doar in istoria fotbalului pentru ca s-au desfiintat. Cum sa faci performanta cu bani putini ? Cum sa faci performanta fara baze sportive, fara terenuri de joc, fara minimul de conditii necesare actului sportiv ? S-au distrus sau au disparut centrele de copii si juniori, care pe vremuri dadeau marii forbalisti ( sa amintesc doar Luceafarul, dar sunt multe altele…. Putine cluburi isi permit la ora actuala sa mai aiba pepiniere proprii, pentru ca nu este o chestiune la indemana oricui, datorita costurilor mari. Atunci de unde sa mai apara performanta ? Din nimic nu iese nimic…In alta ordine de idei, trebuie sa spun ca inainte de ’89 se juca fotbal si de placere, fotbalistii erau mai disciplinati, nu aveau distractiile din ziua de azi iar performantele nu au intarziat sa apara. Lumea venea la stadion si avea ce sa vada pentru ca erau adevarate spectacole. Ma uitam cu sufletul la gura la acele cuplaje bucurestene de pe defunctul stadion 23 August. Statea rapidistul langa stelist sau langa dinamovist si aplaudau impreuna un spectacol sportiv.Mai pune-i acum unii langa altii…Si jucatorii joaca altfel in fata unui stadion plin. Acum de cele mai multe ori joaca cu stadioanele aproape goale sau – mai nou – se joaca cu portile inchise. Involutie ? Da.

Ca si in lumea buna a fotbalului european, si in fotbalul nostru banii sunt foarte importanti in accederea catre marea performanta. Daca jucatori crescuti de tine nu ai, pentru ca nu mai exista pepiniere proprii, atunci trebuie sa cumperi. Fie pe modelul CFR Cluj, care a format o echipa ca o legiune straina, fie pe modelul Unirea Urziceni sau Poli Timisoara, care au cumparat si jucatori din tara si din strainatate ( am amintit ultimile doua castigatoare ale titlului si o potentiala castigatoare din editia curenta ), banii au fost cei care au contribuit la performantele acestor echipe. Un plus de disciplina sportiva si tactica la Unirea Urziceni.Raspunsul este, deci, DA. Fara bani nu se mai poate face performanta.

Ziceam in raspunsul la prima intrebare ca tentatiile pentru fotbalistii din ziua de azi sunt mari, disciplina nu prea mai exista. Tot de la bani pleaca totul. Banii fotbalistilor, multi pentru orice muritor de rand, ii imping catre distractii care mai de care mai inedite ( ca sa fiu un dragut ), presa vaneaza greselile lor, pentru ca scandalurile vand, deci tot pentru bani…toate astea nu fac altceva decat sa altereze imaginea si asa proasta a fotbalului.Bani au si marii fotbalisti de pe afara, si ei apar in diverse tabloide, dar ei au ceva ce noi nu avem : DISCIPLINA. Antrenamentul este antrenament, pregatirea fizica este foarte importanta, concurenta este constructiva.Pana la bani, cand o sa vem noi toate astea ?

Robert (blogger)

Fotbalul de dinainte de ’89 aducea lumea la stadion. Pe atunci, se faceau investitii in sportul romanesc. Daca stai sa te gandesti, constatezi ca dupa rasturnarea regimului ceausist nu s-a mai construit nici un stadion in tara asta.

Nu cred ca se rezuma doar la asta. Intr-adevar, banii conteaza enorm pentru realizarea performantelor dar, exista si exceptii. Daca iti amintesti, a existat acea ”gasca nebuna” a Sportului Studentesc, condusa de Costin Lazar si Ionut Mazilu. O echipa fara prea multi bani, careera cat pe ce sa ia titlul national.

Aici, putem imparti fotbalistii in doua categorii. Fotbalisti mediocri care se lasa condusi de astfel de domnisoare si fotbalisti seriosi, capabili de multe lucruri pe teren, datorita linistii din sanul familiei. Prin urmare, ar trebui ignorata latura asta a fotbalului, de Can-Can.

Sorin Grumăzescu (de la AutoMod.ro)

Daca e sa ne referim strict la cele doua perioade, totul e cat se poate de clar: banii. Inainte de ’89, banii veneau “de la stat” si veneau catre toate echipele, in functie de liga din care faceau parte. Acum, banii vin de la sponsori si vin doar catre echipele care au si performante. Deci e clar de unde vine involutia.

Cu toate astea, daca e sa ma refer la localitatea din care sunt, Vaslui, aici totul a evoluat in ceea ce priveste fotbalui. De ce? Pentru simplul motiv ca inainte de 1989, Vasluiul n-a prins niciodata prima liga. Acum, cu ajutorul lui Porumboiu, situatia s-a schimbat.

Exact ce spuneam mai sus. De ce ar investi cineva intr-o echipa de liga a treia? “Echipamente, teren, jucatori din alta parte… Prea complicat. Si daca nu-mi scot banii?” Asa cred ca ar gandi. Pe cand cei care sunt deja sus, nu cred ca mai sunt interesati foarte mult performanta. Ori incearca sa recupereze ce au investit, ori sa inmulteasca ceea ce au.

“Fotbalul este cunoscut în lumea mondenă ca “sport de scandal…”

Pai cum sa fie cunoscut altfel, cand si la stirile sport la tv nu vezi altceva, decat ca ala si-a luat masina noua, un ceas de ultima generatie, abac electronic si nava cosmica cu bling-bling-uri. Sincer eu am obosit sa ma mai uit la stirile sportive, pentru ca numai asta vezi: cu ce s-au mai innoit fotbalistii si nu doar ei. Sport? Niciodata. De ce si-a capatat acest renume? Acelasi motiv: banii. It’s aaaaaaaaaaaaaall about money. Nimic altceva.

Te-ar mai putea interesa şi:

Acta, non verba !

A.Dragos — Sat, 13 Feb 2010 22:03:09 +0000

Fapte, nu vorbe!

Trăind într-o lume în care viteza de reacţie a tuturor sistemelor este egală cu zero, speranţa în a beneficia de orice serviciu moare încet, încet, dezvoltându-ne capacităţi supaomeneşti de a ne putea vindeca fără a ne gândi la orice alte soluţii din partea statului. Trăind într-o lume condusă de simple promisiuni eligibile, orice gând către o transformare rapidă a întregului sistem va fi irosit cu uşurinţă, în prim-plan fiind interesele “sacre” ale unor reprezentanţi profani.

Pentru a reuşi a ne readuce la cursul normal al oricărui rău, este necesar să înlăturăm orice piatră din cale, orice amprentă a vechiului sistem, ajungând într-un final a ne limita la câteva fiinţe capabile de noua schimbare, capabile de a ne transforma în persoane sacre, ale unui stat suprem. Considerând acest lucru un simplu vis, toate speranţele vor fi înlăturate rapid, rămânând doar o singură cale de a ieşi de sub dominaţia acestor persoane pentru care primordiale sunt vorbele, nu faptele…

Cum vedeţi România în următorii 15 ani ?

Când credeţi că se vor oferii servicii de calitate în sistemu sanitar?

Te-ar mai putea interesa şi:

Teroare-n miez de noapte…

A.Dragos — Wed, 27 Jan 2010 22:31:27 +0000

Muncind o viaţă întreagă pentru un unic scop, un unic ţel, vine momentul în care totul se transformă într-un amplu univers ce se prăbuşeşte de-asupra ta transformându-te într-un om minuscul, într-o planeta infimă, fără a fi capabil de a face nimic, fără a putea reacţiona. Această prăbuşire, acest dezatru, te transpune în situaţii greu de imaginat, trebuind a lua decizii foarte rapide însă şi foarte bune, pentru a nu pune în periocol niciun suflet.

Având parte de această teroare esti transformat într-un suflet înconjurat de puteri divine care reuşeşte a depăşi cele mai crunte încercări ale vieţii, devenind chiar tu, scopul pentru care trăieşti, scopul pentru care respiri clipă de clipă.

Cu flăcări înălţate până la cer, orice lucru zidit în viaţă se poate destrăma lăsând în urmă amprente vagi de resentimente asupra vechilor amintiri, căutând un drum nou, căutând drumul pentru a scăpa din această teroare-n miez de noapte…

Te-ar mai putea interesa şi:

Speranţă la viaţă…

A.Dragos — Mon, 11 Jan 2010 21:05:51 +0000

Ştiinţa poate creea lucruri, poate vindeca oameni şi poate da naştere chiar şi unor roboţi, însă nu şi vieţii. Astfel, viaţa rămâne cel mai preţios lucru existent, neputând fi duplicat de nimeni, fiind absolut indispensabil. A trăi înseamnă a te bucura de viaţă şi a ţine cont că tot ceea ce se întâmplă este dictat de un destin care nu întotdeauna e binevoitor. De aceea, de multe ori, speranţa la viaţă scade…apar multe vicii, multe boli, ce distrug suflete întregi, dar şi caractere puternice care acum sunt devastate.

A spera pentru viaţă, nu neaparat una mai bună, ci doar minunatele clipe în care poţi respira aerul proaspăt şi îi poţi privi pe cei dragi, este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unei persoane, unui suflet, aflat la ananghie. Astfel, de multe ori, e nevoie de ajutorul altor persoane, e nevoie de speranţa de a trăi care se manifestă prin interesul tuturor, interes ce e reprezentat de viaţa însăşi.

Ajutând sufletele ce speră la viaţă, multe persoane sunt dispuse să-şi doneze pensia sau micul lor venit pentru acestea, vindecând încet, încet, atât sufletele, cât şi trupurile. Astfel, în blogosfera românească se desfăşoară mai multe campanii de ajutorare a persoanelor suferinde, precum cea organizată de Arhi, Mircea Badea, Chinezu (“din inimă pentru copii”, Piticu şi mulţi alţii, care prin adăugarea diferitelor bannere şi implicare personală reuşesc a oferi o speranţă celor pe care îi ajută.

Cum cred alte persoane că ar putea fi implicată întreaga societate într-un proiect mai amplu de ajutorare ?

Cristian China-Birta :

Nu cred ca suntem inca pregatiti. Solidaritatea la noi e mai mult motiv de fandoseala, nu e ceva organic, de la sine inteles si nevazut.

Simona Valentina :

Toata societatea??? never…vor fi implicati doar cei care empatizeaza sau se identifica, intr-un fel anume, cu proiectul respectiv.

Marina Matei :

Sa implici TOATA societatea intr-un proiect, de orice tip ar fi el, e f greu. Ideea de baza e ca mesajul proiectului sa ajunga la toata lumea, asta insemnand o mediatizare ff mare. Ahh… si sa fie transparenta. De exemplu, sa se faca cunoscute rezultatele proiectului in diferite faze. Cei care nu s-au implicat initial in proiect, vazand ca intr-adevar se face ceva si ca exista rezultate, se vor implica ulterior.

iYli :

Doar o minune sau un mare dezastru pot determina implicarea intregii societati intr-un proiect, de orice tip ar fi el. Asadar,sansele sunt 0. Nu are sens sa ne mintim in vise .

Dima Alex :

In zilele de azi, este cam greu sa faci orice lucru care sa implice un numar mai mare de oameni, mai ales pentru un caz umanitar. Uneori, egocentrismul nostru ne face sa uitam ca alaturi de noi sunt oameni care au nevoie de ajutor, oameni care mai au o ultima speranta si isi pun nadejdea in noi. Sunt slabe sansele ca la realizarea unui proiect la scara larga, pentru un caz umanitar, sa se implice prea multa lume. Doar un dezastru cred ca ar reusi sa ne adune, sa ne unim fortele si sa facem ceva bun, ceva frumos. Tind sa cred ca mai este o speranta, si ca cei care au nevoie de ajutor se pot baza pe noi.

Daramus Ovidiu ( BSS ) :

Societatea nu poate fi implicată niciodată, în întregime într-un proiect de ajutorare, sau într-un caz umanitar. Sporadic, vor exista (și-au existat mereu) oameni cu “inimă mare”, dar încă nu s-a făcut o campanie care să atragă masele. Ceea ce putem face noi, ca pretinși sau reali agenți ai binelui, e să fim un exemplu. Ah, și să transmitem prin atitudine că a risipi mijloacele materiale și financiare pe care le avem e mult mai rău decât a le reține de la cei pentru care ar fi o binecuvântare.

Te-ar mai putea interesa şi:

Viciile şi viaţa la limită…

A.Dragos — Mon, 04 Jan 2010 20:25:59 +0000

Viciile reprezintă cel mai mare duşman al omenirii, reuşind să distrugă încetul cu încetul aproape orice persoană, orice suflet. Cu toate că sunt dăunătoare, viciile reprezintă criteriul ce ne desparte de roboţi, reuşind a ne forma un obicei clar din a încerca ceva nou şi a ne opri, sau din a ne distruge încet, încet. Toate atracţiile înşelătoare, toate viciile se pot transforma în o moarte sigură, sau în prieteni imaginari care reuşesc a-ţi satisface toate dorinţele, fără a-i plăti nimic în schimb.

Acest lucru este căutat de toţi, o bucurie, o stare de fericire pentru care sacrificiul este minim (pe moment) şi astfel majoritatea cad în aceste patimi. Odată pătruns în această lume, calea de scăpare o reprezintă doar voinţa şi setea de a reveni înapoi, la acea stare banală care totuşi este raiul atins de cei ce au reuşit a scăpa. Într-o astfel de lume percepţiile sunt diferite. Concepi noi fiinţe, noi iubiri, toate acestea fiind false şi creeate de ceea ce tu numeşti “sursa de fericire” sau “prietenul” care niciodată nu te va dezamăgi. (despre droguri)

Restul viciilor precum alcoolul, tutunul, jocurile de noroc nu afectează în aceeaşi măsură precum drogurile, însă reuşesc a-ţi distruge viaţa şi familia încet, încet, limitele fiind practic inexistente. A scăpa de aceste vicii este a te transpune în lumea reală din care tocmai ai plecat şi a redevini omul dinainte, un om simplu, însă atât de fericit.

Dorind a cunoaşte noi perspective asupra viciilor câteva persoane şi-au prezentat punctul lor de vedere cu privire la întrebarea : Ce crezi despre vicii şi cum crezi că influenţează viaţa omului ?

B. Roxana :

Viciile pot fi si distructive, dar pot fi si o pata de culoare, care sa infrumuseteze si innobileze un om, si sa-l faca… om. Ma simteam foarte cool, era ca un drog, doar faptul ca tineam tigara intre degete, imi dadea un alt statut in fata celorlalti, apoi mi-am dat seama ca e doar un teribilism si ca pot fi o doamna distinsa si fara tigara aia pe care brusc am perceput-o ca pe ceva imputit pt. ca asociam apoi mirosul tigarii cu o persoana, care imi facea sila.

Radu Roxana :

Fara vicii nu esti uman. Viciile nu afecteaza viata, deopotriva o pipereaza. Treaba asta cu viciile e inventie religioasa ,inventie cu tenta religioasa. Cum vrei tu sa ii spui. Doar o scuza pentru a palpa mai concret religia.

Cristian China-Birta :

Viciile sunt ca si “venenum” (actualul venin al nostru) din Roma antica. Adica in cantitate mica e medicament, dar in cantitate mare te ucide. A gusta cate putin dintr-un viciu nu e pacat, ci e cunoastere Pana la urma sigur ca, teoretic, bautura e un viciu, dar ce bine ne pica niste beri din cand in cand… Ca sa nu mai vorbim despre sex Si tot asa cu fiecare viciu. Ni se spune ca suntem pacatosi din nastere. Ce mai conteaza niste pacate mititele si care, culmea, au gust bun?

Dima Alex :

În cazul meu, ambii părinţi fiind fumători, pot spune ca nu ajută cu nimic fumatul, băutura şi niciun alt viciu. Fumatul, in comparaţie cu drogurile sau băutura este cel mai puţin dăunător, însă degeaba. Ţigările sunt bani arşi, cheltuiţi pe nimic bun ce nu numai că îţi goleşte buzunarul dar îţi afectează sănătatea şi îţi distuge plămânii. Fii cuminte, lasă prostiile. Nu te apuca de fumat!

S’M :

Considerand ca vicii fumatul si drogurile (ma refer doar la acestea), cred ca oamenii respectivi si-au pierdut orice urma de independenta, de libertate. Sunt fumatoare, prizoniera cotidiana a tigarilor. Mi-e teama sa incerc macar sa renunt la a fuma. Teama vine din sentimentul ca nu voi reusi, iar atunci imi voi da seama ca sunt anulata ca personalitate. Urasc faptul ca, desi nu imi place sa fumez, permanent ma gandesc la urmatoarea tigara

D.Ovidiu :

Daca un om afirma ca el nu are vicii, avem de-a face, fara dubii, cu o afirmatie falsa. Incepand cu “nevinovatul calculator” langa care petrecem sute de ore in fiecare an (fara rost uneori, doar de dragul tehnologiei) si terminand cu cele mai tari droguri, care ucid mii, viciile sunt prezente in viata fiecaruia. Ori, prin definitie, orice viciu are un impact negativ. Ceea ce, judecat prin prisma faptului ca fiecare isi doreste un trend ascendent in evolutie, nu impune o alta concluzie decat aceea ca trebuie sa luptam impotriva lor.

Neamţu :

M-am lasat, de curand, de fumat. Nu pentru ca s-au scumpit tigarile ci pentru ca, la un moment dat, am decis sa mai conduc si eu, in relatia asta, a noastra. Asa ca am terminat. Brusc. Sper sa tina, pentru ca nu e usor. Slava domnului, alt viciu nu mai am. Nu beau alcool, nu joc jocuri de noroc, nu ma (mai) droghez. Am vazut ca fumatorii sunt, usor-usor, exilati. Si nu vreau sa fiu scos in afara societatii, doar pentru ca fumez. Nu vreau sa depind de un gest. Nu vreau sa depind, punct.

Voi ce credeţi despre vicii ?

Te-ar mai putea interesa şi:

Copilăria, fotbal în stradă…

A.Dragos — Thu, 03 Sep 2009 06:07:32 +0000

De multe ori am văzut o minge care trece pe lângă noi şi un copil care fuge după ea şi de multe ori trotuarul e plin de copii ce aleargă după o sferă rotundă ce pare a le călăuzi copilăria. Acum însă, mingea plină de praf şi ţinută cu îndârjenie în mână, pasiunea oricărui băiat căre şi-a trăit clipele deja apuse, este înlocuită cu o maşinărie ce nu oferă decât o satisfacţie de moment şi o încredere în sine tot mai puţină.

Clipele în care fiecare pasă era o încurajare, fiecare gol era un real succes, şi fiecare seară se transforma într-un adevărat campionat în care doar adevăraţii pasionaţi aveau acces, au dispărut în umbra norilor cedând teren unei discuţii faţă-n-faţă cu o maşinărie ce reuşeşte să răpească din ce în ce mai multe clipe frumoase ale copilările.

Sentimentele datorate unui gol marcat şi urletele prietenilor sunt de mult uitate totul transformându-se întro eră digitală în care golurile sunt marcate cu tastele W,A,S,D şi în care simplele neplăceri sunt înlătuare de tasta ESC.

Rezultatul acestor clipe petrecute în jurul blocului alături de cei mai buni prieteni au fost întotdeauna bune, oferind copiilor o încredere în sine mult mai crescută şi o putere de socializare ridicată. De acum, noua eră câştigă teren, reuşind să-i ţină pe cei mici alături de o maşinărie în care un om cu păr negru, lung, şi două arme este personajul ideal, oferindu-i baieţelului din spatele ecranului puterea de a face orice, însă acest lucru fiind doar pe moment, viitorul fiind unul sumbru… ( continuarea la Alex Dima )

Te-ar mai putea interesa şi:

Viaţă în stradă şi o continuă sărăcie…

A.Dragos — Mon, 31 Aug 2009 07:21:16 +0000

Neavând un loc sigur unde să doarmă, neavând un acoperiş între de-asupra capului, grupările de oameni ce se află în această stare sunt tot mai multe, acest lucru fiind inevitabil pentru majoritatea. Sărăcia în care trăiesc o viaţă întreagă i-a transformat în oameni de o tărie extraordinară reuşind să depăşească orice greutăţi şi orice obstacole. Modul în care îşi desfăşoară viaţa reprezintă simpla sărăcie în care trăiesc, totul fiind într-o dezordine totală, atât socială cât şi fizică, de aici venind şi caracterizarea primită de restul societăţii asupra etniei ce-şi are veacul în suburbiile oraşului.

Te-ar mai putea interesa şi:

O gară-n aşteptare…

A.Dragos — Fri, 21 Aug 2009 07:31:02 +0000

Aşteptarea face timpul să treacă mai greu ca orice însă amprenta lăsată este una majoră şi foarte vizibilă. Trecerea anilor, odată cu aşteptarea îndelungată de ceva mai bun, transformă totul într-un întreg cimitir al timpului. Trenul de-odinioară e acum doar o simplă umbră de oţel alternată de rugina vizibilă şi de un mediu uscat, aproape dărâmat. Tot ce-a fost înainte acum e diferit, anii au trecut, oamenii au trecut, însă lucrurile au rămas în grija timpului ce a fost atât de aspru … Următorul reportaj ilustrează amprenta timpului a locului ce acum mulţi ani se numea “gară”, o gară în care aşteptarea trenurilor asigura viaţa, acum totul fiind transformat într-o gara ce este-n aşteptare… ( “Trecut-au anii” – Încă un reportaj în care este prezentată amprenta timpului asupra omenirii “ )